Ciocan Reflexe Buck Riester

Fiabilitate și stabilitate doua caracteristici cu care  se distinge din  toate aceste ciocane de percuție clasice pentru testarea exacta a reflexelor.
Din  cel mai simplu model a devenit cel mai de calitate ciocan doar  e  Made in Germany.
Toate ciocanele sunt furnizate într-un punga de  de polietilena.
Piesa de cea mai inalta calitate ,atent construit si finisat ,are manerul si partea centrala fabricate din otel inoxidabil,capetele ciocanelului fiind confectionate din cauciuc.
Pe axul central superior are un ac care intra in tija  prin infiletare ,iar in capatul inferior este dotat cu o periuta care este protejata de manerul ciocanului si se monteaza si demonteaza tot prin infiletare.
În principiu, pensula și acul sunt , pentru examinarea diferitelor moduri de sensibilitate.



Ciocanelul are lungimea de 18 cm.
Se percutează diversele tendoane ale mușchilor examinați (de ex:. tendonul rotulian, tendonul achilian), provocându-se astfel o scurtă întindere a mușchiului; răspunsul reflex este o scurtare (contracție) a mușchiului respectiv.
În cazuri patologice răspunsul poate fi foarte viu, exagerat sau clonoid (hiperreflexie) sau, dimpotrivă, diminuat sau chiar abolit (hiporeflexie, areflexie).
Răspunsul obținut dă indicații asupra localizării leziunii pe arcul reflex cercetat.
În cazul unor răspunsuri reflexe foarte slabe la membrele inferioare, acestea pot fi facilitate prin "manevra Jendrassik": bolnavul este solicitat să se tragă de mâini în sens contrar, cu degetel acroșate.
Ciocanul de reflexe este un instrument folosit de medici, în special în cadrul examenului neurologic, pentru a testa reflexele tendinoase (de întindere, miotatice).
Cercetarea reflexelor tendinoase, numite uneori incorect osteo-tendinoase, reprezintă o parte importantă a examenului neurologic pentru a depista modificări patologice apărute în sistemul nervos central sau în cel periferic.
După descoperirea simultană în 1875 a reflexelor musculare de întindere de către Heinrich Erb și Carl Westphal, neurologii percutau tendoanele cu degetele pentru a declanșa acest fenomen.
Ulterior au fost dezvoltate diverse instrumente, majoritatea având forma unui ciocan.
În 1888, J. Madison Taylor, lucrând din însărcinarea neurologului S. Weir Mitchell, la spitalul ortopedic din Filadelfia, a proiectat pentru prima dată un asemenea "ciocan de reflexe", cu un cap triunghiular de cauciuc, având forma unui tomahawk indian.